Gabriel García Márquez

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm.
As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu, daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare.

As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii.
As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... n-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!
Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.
Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.

Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii...
Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.
Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.

Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.
Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran.
Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.
De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.

Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.
Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.
Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Oamenii fac orice...

"Oamenii fac orice, nu conteaza cat de absurd, cu scopul de a evita confruntarea cu propriul lor Sine. Ei practica yoga si toate exercitiile ei, tin un regim strict al dietei, invata teosofie pe dinafara sau repeta mecanic toate poeziile din literatura mondiala, deoarece ei nu pot avea acces la ei insisi si nu au nici cea mai mica incredere in faptul ca ceva util ar putea vreodata iesi din propriul lor suflet"
C. G. Jung

Povestea picioarelor

Rafael Minkkinen 

Corpul isi gasise dupa putin timp echilibrul perfect inghesuit intre cei patru pereti. Chiar si intunericul il ajuta sa nu simta apropierea pietrei. Isi imagina singuratea fiecarei celule si miscarea sangelui in diferite parti de tesut. Trecura ceasuri bune.....pana cand razele soarelui intrara prin mica taietura in zid pe care nu o obervase atunci cand in plina noapte, instinctul il indemna sa isi prelungeasca suferinta in acel adapost. Incepuse sa se zbata asemeni unei vietati nocturne, incat nu isi mai putea controla muschii. Explodara din postura de ghemotoc mainile si picioarele spre lumina.

Rafael Minkkinen 

Coprul deveni din ce in ce mai flexibil si avea tendinta de a scapa de sub pedeapsa spatiului inchis. Parasirea universului abia creat ii conferi momente de anxietate, pentru ca lumea in care scapase il obliga sa isi reaminteaca regulile de supravietuire. Atunci picioarele simteau din nou presiunea impusa de verticalitatea coloanei si isi dorira sa pluteasca.

Oricat de izolat si singur te-ai simti, daca indeplinesti lucrarea ca fidelitate si grija , prieteni nestiuti vor veni sa te caute!" (Batran Alchimist)

Mi-am deschis ochii sufletului, asemeni unui orb care revede lumina, culorile si inca mai crede ca e doar un vis.
La inceput am refuzat orice mesaj pentru ca ma speriau, iar acum ca le pot intelege sensul , pot spune ca viata e fascinanta. Imi eliberez simturile catre exterior pentru ca toate semnele vin de la ceilalti oameni. Iar cand identific acea miscare divina am un insight puternic asupra unui aspect legat de mine. Petru ca totul din viata e un ghem de imagini, ganduri, trairi pline de sens pentru propriul destin.

" Modul in care un om isi accepta destinul este mai important decat insusi destinul sau." ( Wilhelm von Humboldt) 

Suflet de om pe un zid....

Cladirile vechi isi descoperisera fetele si povesteau despre oameni. Ornamentle imbibate inca de iarna, sfidau legile gravitatiei si asteptau ochi, maini. Unele scriu cuvinte catre trecatori, cuvinte pe usi de fier intr-un stil crud.
Traim intr-un oras plin de povesti.
Povestea citita astazi pe un zid este: "Toti traim intr-un fel de devenire. Pacat ca devenirea asta nu ajunge niciodata ....sau mai bine zis, nu se lasa atinsa, pentru ca, fara sa ne asteptam murim. Si cand murin parca e mai bine. Mai liniste. Toata agitatia femeilor de serviciu, a portarilor si a actorilor care nu joaca nu ma agita si pe mine. Eu le-am recomandat sa moara."

Ma simt din ce in ce mai agitata. Energii necunoscute mie imi invaluie miscarile si imi disturba atentia. Primavara e anotimpul care imi readuce in fiecare an momente de tulburare haotica. Imagini, activitati , vise, oameni.... 

Minuni

In jurul meu se petrec minuni. Incerc sa le traiesc alaturi de cei care sunt coplesiti de freamatul interior al transformarii.

Stiu tot timpul adevarul
despre tot ce misca
in TIMP.
Particole!
Am simtit una acum
prin INIMA.
Imi trec zilnic miliarde
de ele prin ganduri
si le macina in cuvinte.
Acum mi-a trecut alta
prin rotundul ochiului.
Si l-am inchis!

Flux de energie

Azi a fost prima data cand am simtit o parte din fantastica energie a Sinelui(de fapt mi-e greu sa imi dau seama care este natura ei si voi presupune ca este a sufletului, a Sinelui). A pormit ca un flux de lumina ce pornea de-a lungul coloanei si iesea prin crestetul capului si conferea o senzatie de incercare de uniune cu o alta energie superioara.

"Despre iubirea nonposesiva si exuberanta"- Adrian Nuta

Am extras putine idei care au o mare importanta pentru viata personala de acum, de aceea te invit sa citesti cartea pentru a descoperi semnificatiile proprii tale iubiri.

"Ceea ce cauta mereu si mereu un om este partea complementara din el insusi, principiul opus latent in sine dar activat in altcineva, cu speranta intotdeauna innoita, in ciuda tuturor deamagirilor, de a se uni cu el si a deveni, astfel, un intreg.

Incercarea de a-l poseda pe celalalt este o aparare impotriva fricii. Te temi de singuratate( dinamica abandonului), te temi de schimabre( dinamica obsesionala), te temi de o comparatie(dinamica inferioritatii). Pentru a evita aceste angoase, cauti, mai mult sau mai putin constient, sa-ti controlezi si sa-ti posezi partenerul.

Idei si credinte irationale in gelozie: nu reprezint nimic daca nu ma iubesti; am drepturi asupra ta, imi apartii; daca te pierd nu voi mai avea niciodata pe nimeni.

Infidelitatea ca orientare catre un alt partener( in plan sexual/emotional/intelectual/spiritual) este indicile unei relatii aflate in suferinta. Aceasta inseamna ca ambii parteneri sufera, cu diferenta ca suferinta uneia poate fi reprimata, nemanifestata, inconstienta. Cel care actioneaza este frecvent cel care nu o mai poate suporta, deoarece este mai vulnerabil. Intr-un mod nestiut si paradoxal, el ii ofera si celuilalt sansa de a deveni constient de propria lui suferinta.

Partenerii care nu si-au asumat vizinea asupra fidelitatii, adica nu au comunicat-o explicit si clar, limpede nu au nici un drept in a o sanctiona, atunci cand li se pare ca celalalt este infidel.

Daca esti o persoana care iubeste, sa o lasi sa iubeasca prin tine."

Moartea

Exista o lege in psihologia Analitica, dar mai ales in cea Transpersonala: cu cat esti intr-o legatura stransa cu propriul inconstient familial si colectiv, cu atat mai multe femomene sincronistice pot iesi la iveala.
Plec de la bunici, acum o luna si am sentimentul ciudat ca ma despart definitiv de o persoana, ca o sa moara o persoana apropiata. Imi inchipuiam ca e bunicul. Aseara la ora 5 dimineata m-a apucat brusc plansul, desi toata noaptea ma simtisem bine. Cauza acestei izbucniri a fost ascunsa sub un pretext de suprafata , dar care creaza si el suferinta. Mama mi-a dat vestea ca fratele bunicii a murit dimimeata devreme.
Mi-e greu sa suport toata piesa asta de teatru. Cu cat reusesc sa ma indepartez de valoarea artificiala a vietii, vad si stupiditatea tuturor actiunilor noastre. Poate ti se pare o idee prea uzata: Viata ca teatru; te-au plictisit multi scriitori cu tema asta, dar tu esti chiar in momentul asta o marioneta, ce sta si citeste aceste randuri, intrebandu-se daca am luat-o razna si poate incercand sa vorbesti cu mine( asta daca mai ai putine sentimente fata de un personaj din actul creat de tine atunci cand ai decis sa citesti blogul asta).

Mi-e dor de tine!

"Inchisorile invizibile"- Adrian Nuta

Cand stii cine esti , la nivelul cel mai profund, poti iubi fara conditii.
Fericirea ta nu se afla in celalalt!Nimeni in afara ta nu te poate face cu adevarat fericit.Poti sa te bucuri impreuna cu cineva, sa impartasesti aceasta fericire cu ea.Dar ea, daca pleaca, nu pleaca si cu fericirea ta.
Iubirea care conduce la suferinta nu este reala, este iluzorie.
A poseda se polarizeaza cu a darui.Un mare posesiv este pe invers, un mare iubtor.

"Stand linistit, nefacand nimic
Primavara vine si iarba creste de la sine!" (zenrin)

In casa suferintei mele

In casa suferintei mele
Mi-am primit toti iubitii.
Am inchis usile constiintei,
ferestrele sperantei
si am iubit
in intunericul din suflet.

Pana cand....tu
te ridicai in varfuri
sperand sa vezi rasaritul.
Pana cand....eu
ma ridicam alaturi de tine
sa iti povestesc de apus.

Alergam pe fasii de timp
Si ne refugiam in casa.
Schimb usa, deschid ferestrele
Iti desenez chipul
dansam in corpuri de cristal
citeam cuvintele albe ale fetei.

Pana cand....tu
te ridicai in picioare
ochii ii inchizi brusc,
deranjat de lumina puternica.
Ma vezi prima data acum
Goala, trista, a ta.

Fug, parasesc locul in Rai.

Iubire....

"Cand iubesti cu adevarat pe cineva, il ajuti sa plece la un moment dat din viata ta!"

Mi-a fost dat acest citat ca idee de inceput in rezolvarea problemelor emotionale cu care ma confrunt acum. In acest moment nu inteleg notiunea de A AJUTA, chiar imi provoaca o oarecare stare de stress si tristete, ceea ce e un semn de dificultate in a constientiza niste aspecte inconstiente. Dependenta de afectivitate imi deformeaza imaginea iubirii ca modalitate de eliberare a sufletului. Apare teama de a pierde persoana de langa mine, de a pierde mai ales spijinul afectiv al acesteia, si determina aparitia geloziei. E o viziune egoista, caci nu privesc decat nevoile proprii si nu si pe cele ale partenerului. Nu ma intereseaza starile , sentimentele ,trairile acestuia, atata timp cat nivelul meu de iubire primita este la un nivel aceeptabil de supravietuire. Asa ca nu pot sa il ajut sa plece din viata mea, ci il "oblig" sa stea.
Poate dupa aceasta perioada de explorare interioara voi echilibra balanta si voi reusi sa evoluez pe planul relatiilor afective si de cuplu.

Cine traieste pe cine....

Mai multi de 90% din oameni se lasa traiti de catre evenimentele exterioare lor. Imi traiesc viata sau ma traieste ea pe mine?

Apa

Orice experienta trebuie privita ca o modalitate de cunoastere proprie.

Caci toata apa planetei se misca intr-un sens continuu; umplea suprafete, le transforma in alte forme , pana in una din zilele astea cand refuza sa mai alerge spre a implini creatia. Si doar curgea incet...Oricat de mult isi dorea sa nu mai atinga malurile de pamant alunescos, nu reusi sa nu starneasca macar un fir de praf si sa il mute in celalalt capat de uscat. Impotrivirile nenumarate se acumulau, iar energiile impresionabile le descarca schimband firea normala a lumii. Apa isi arata dorinta de cunoastere oamenilor.

Totul e o fuga

Ma gandesc la cate activitati am participat doar pentru ca mi-am dorit cu adevarat.Nu stiu raspunsul acum. Pot fi multe, dar teama de a descoperi o afirmatie contrara realitatii mele de acum ma ingrijoreaza. Am avut un insight in timp ce ma uitam la filmul "The last hippie standing", ceea ce ma readuce la intrebarea: De ce probleme incerci tu sa fugi facand yoga si dorind sa pleci in India? As vrea sa stiu raspunsul.........
Mi-e frica de labirintul asta in care am intrat. Nu mai sunt sigura de drumul ales. Daca totul e doar o amagire, un raspuns artificial la problemele mele ascunse in inconstient, care incearca sa preia controlul.

Sincronicitate

Am inceput sa citesc "Taofizica" de F.Capra. Imi aduc aminte de trairile mele in legatura cu natura. Simteam totul ca o parte strans legata de vibratiile mele interioare in care ma puteam topi si deveni asemeni unei frunze, unui fir de iarba. Era o legatura atat materiala, corpul fiind alcatuit din aceeasi atomi ca si mediul care ma inconjura, cat si una spirituala, prin transferul de enrgie.
Totul are un sens; incep acum sa analizez cam orice moment neprevazut. Ieri, in parc am trecut repede pe langa mai multi porumbei care erau hraniti de un batran. Imediat ce i-am depasit au zburat toti deodata, incat m-a speriat zgomotul penelor batand aerul si am simtit ca ma ating. Apoi ramurile unui copac si-au revarsat semintele peste mine. Nu am gasit inca semnificatia acestei intamplari. Im momentul ala stiu ca ma gandeam la femomenul sincronicitatii, dezbatut la cursul de Psihologie Analitica.

Pasiune sau ........?

Fum de tigara si lumina calda si inceata. Ma misc intre unde lente de muzica si persoane tacute cu priviri amagitoare. Peretele din fata mea e asemeni unui templu ce venereaza o zeita cu bucle galbene si buze senzuale. Un sentiment de presiune face ca bratele tale sa ma cuprinda intr-un dans al incercarilor. Fug in lumea mea... Trec prin perdeaua din fasii de material viu colorat. Ma ratacesc intentionat si ma prefac ca urmaresc imaginile de pe perete. Eu nu stiu raspunsul la intrebarea ta: e pasiune sau.....?