Fragmente din August

Dansand in mare inconjurata de mii de seminte stralucitoare. Nu mai stii...si nici ca iti doresti cunoasterea. Simtirea te imbata!

Unde te duci tu zeita cu cantec? Caci fara tine valuri cumplite imi strabat plajele si-mi rascolesc adancurile. Simt ca ma risipesc asemeni firelor de nisip sau in imaginile lunii faramitate in apa.
Aievea vad cum marile strabat visele oamenilor si se implinesc in fiecare stea din galaxie. De aceea, atunci cand e innorat, oamenii sunt tristi. Visatorii au murit alaturi de fantezii.
Zeita, lasa-ti pielea din valuri sa fie strabatuta de reflectia astrelor. Noua ne redai fericirea!

Tot ce vezi e o iluzie. Nu exista linia orizontului. E doar un cuvant facut sa iti limiteze simturile.

"Aici erau buzele lui, pe care le sarutam adesea. Unde-ti sunt spiritele si jocurile si cantecele- acuma?" (Hamlet)