Povestea picioarelor

Rafael Minkkinen 

Corpul isi gasise dupa putin timp echilibrul perfect inghesuit intre cei patru pereti. Chiar si intunericul il ajuta sa nu simta apropierea pietrei. Isi imagina singuratea fiecarei celule si miscarea sangelui in diferite parti de tesut. Trecura ceasuri bune.....pana cand razele soarelui intrara prin mica taietura in zid pe care nu o obervase atunci cand in plina noapte, instinctul il indemna sa isi prelungeasca suferinta in acel adapost. Incepuse sa se zbata asemeni unei vietati nocturne, incat nu isi mai putea controla muschii. Explodara din postura de ghemotoc mainile si picioarele spre lumina.