El

Isi leaga sufletul cu o esarfa rosie si il atarna de cer, caci se regasea in ea. Iar cerul il prabusi in cuvinte si sunete si il amesteca in tristete. Ascuns intre munti de piatra se omora cu singura sa speranta: funda rosie din parul ei. Suflarea puternica realitatii il ducea pe taramuri de gheata, inota in amintiri moarte.

Fiecare atom din univers contine o memorie a trecutului, noi toti suntem imprimati de cerneala secundelor. Deschide simturile interioare ca pe o poarta spre o lume in care nu exista semne, ci doar trairi. Atinge piatra din jur si ea iti va transmite toata cunoasterea ei: din ce trup de munte vine,cine a cioplit-o, cu ce scop, cate energii au inconjuat-o atunci oamenii cand s-au oprit sa o admire. In inima castelului Bran, un loc plin de povesti despre forte negative, unele pietre au fost cioplite pentru a pastra apa sfintita, apa vietii.

In paradisul nostru eu ti-am spus: inchide ochiii ca sa nu vezi cum las amintirile spre uitare. Cu fiecare atingere a mea iti pictez trupul cu stele. Atunci cand dormi te regasesc ascuns in galaxii.

Inchis

Infasurat in al matase-i val
tesut de prea multele amintiri,
culorile iti curg prin ploape
si nu vezi suferinti, nu simti.

Amorul ti-l declari pe aceeasi struna
In fata ta cad suflete de foc
sa iti declare pasiunea
pe care ele nu-o suport.

Inchis in tine tu te strangi
cuvintele devin un cant,
caci visul asta de demult
te-ascunde in fiecare gand.