Iubire....

"Cand iubesti cu adevarat pe cineva, il ajuti sa plece la un moment dat din viata ta!"

Mi-a fost dat acest citat ca idee de inceput in rezolvarea problemelor emotionale cu care ma confrunt acum. In acest moment nu inteleg notiunea de A AJUTA, chiar imi provoaca o oarecare stare de stress si tristete, ceea ce e un semn de dificultate in a constientiza niste aspecte inconstiente. Dependenta de afectivitate imi deformeaza imaginea iubirii ca modalitate de eliberare a sufletului. Apare teama de a pierde persoana de langa mine, de a pierde mai ales spijinul afectiv al acesteia, si determina aparitia geloziei. E o viziune egoista, caci nu privesc decat nevoile proprii si nu si pe cele ale partenerului. Nu ma intereseaza starile , sentimentele ,trairile acestuia, atata timp cat nivelul meu de iubire primita este la un nivel aceeptabil de supravietuire. Asa ca nu pot sa il ajut sa plece din viata mea, ci il "oblig" sa stea.
Poate dupa aceasta perioada de explorare interioara voi echilibra balanta si voi reusi sa evoluez pe planul relatiilor afective si de cuplu.