Povestea lui Luminita

Totul a inceput candva...cu totii stim ca existau doua imparatii. Imparatul Verde si cu Imparatul Albastru, 3 fete, 3 feciori, si nici o regina. Fetele mai mari se casatorira cu primii baietii nascuti ai Imparatului Verde si regatele se facura in cele 4 puncte cardinale....albastru la est, verde la vest, in sud cel albastru- verzui si in nord cel verde-albastrui.
Trecura ceva ani si veni si randul mezinei sa isi aleaga sotul pentru a putea urma pe tronul tatalui ei, insa gandul ei era sa invete sa manuiasca cat mai bine sabia si arcul pentru a castiga competitiile din imparatie.Cei doi imparati se vorbira ca peste 12 luni sa organizeze o competitie la care sa se adune multi feciori din imparatie, astfel i-o cadea cu drag fetei un flacau. Printre competitori se afla si fiul cel mai mic al Imparatului Verde. Mare fu mirarea tuturor cand la ultima proba copiii imparatilor ajunsesera sa isi doreasca sa castige si sa prelungeasca jocul o zi si o noapte. Gandurile parintilor nu se implinira, caci cei doi prinsesera dupa acea competitie, o urma de moarte.
Prin popor se auzira vesti ca ambele imparatii vor ramane fara urmasi la tron pentru ca fiul si fiica de imparat plecara in lume. Dupa multi ani, nu stim exact cat, caci nici batranele nu au mai numarat, se intoarse din calatorie fata iar sarbatoarea se tinu si in cealalta imparatie caci ajunsese si fiul imparatului acasa. Atunci cand se intalnira incepura sa isi povesteasca peripetiile si cele invatate de la fiintele fantastice intalnite. Incepusera sa tina asa de mult unul la celalat ca nimeni nu mai putu sa ii mai desparta niciodata. Si nici cat clipi soarele in jurul planetei, ca nascura un copil si il botezara Luminita.
Imparatii erau nefericiti pentru ca cei doi refuzara sa urmeze la conducerea imparatiei si se adapostisera in codri, unde il crescura pe Luminita pana cand zile negre ce urmara la palate. Baiatul crescu mare si hotari sa urmeze el pe tron. Degaeba il avertizara parintii despre schimbarile in rau ce urmau sa vina. Luminita invata totul asa de repede la castel si pe atat de repede se plictisi de viata pe care o ducea. Se hotari sa plece cu o corabie facuta de el, din lemnul padurii in care locuiau parintii lui, pe mare.
In ultimii ani multi oameni murira de mania zeului apei, care nu mai primea pe nimeni pe valurile line. Luminita nu scapa de furia sa si inghitit de un val urias ajunsese pe o insula. Misterul acelui loc era fiinta fantastica, ce ziua era pisica, insa nu orice pisica, ci una care avea un puternic instinct de a ucide, si noaptea devenea sirena. Luminita se apara de violenta animalului si ii taie capul. Drumul inapoi si-l gasi neasteptat de repede si ajunsese noaptea la coliba parintilor lui. Cand scoase capul pisicii din sac ramas inmarmurit de frumusetea acestuia, caci nu era al animalului pe care il omorase, ci al unei zeite frumoase.
Zeul se supararase pe fapta lui Luminita, caci omorase una din cele mai de pret vietuitoare magice realizate de el. Dadu ploi si valuri imense ce acoperira cele 4 imparatii.
Pentru ca parintii lui Luminita stiau multe taine din tinerete isi facura din cel mai mare copac din padurea in care locuiau, o canoe in care il luasera si pe Luminita. Apoi il invatara cum sa stea 3 zile si sa traga in plamani cat aer va putea el si sa nu expire deloc, si cum sa lipeasca capul zeitei cu o cingatoare magica, facuta din alge si din parul mamei sale.
Cobori baiatul in adancuri si grija mare a parintilor era ca trecura 3 zile si baiatul pierise de puterea apei. Cand incepusera sa se roage catre zeu sa le aduca macar corpul fiului lor ,toate apele incepusera sa se retraga si la rasarit aparu zeita si Luminita. Le povesti parintilor ca murise incercand sa ii lipreasca capul zeitei si ca inainte de ultima gura de aer pe care o mai avea reusise sa duca la capat ce avea de facut, moment in care fu salvat si scos la suprafata de minunata fiinta.
Zeul binecuvanta casatoria lui Luminita si zana, se bucura de fericirea fiicei sale. Astfel noi, cei care spunem povestea acum si voi care o cititi, sunt cu totii copiii LOR.

La multi......ani?

Ma nasc o data la fiecare fractiune din timpul asta impartit fix si tocat de mintile voastre. "Este ziua ta!"...ziua in care ai hotarat ceva, dar nu iti mai aduci aminte ce. Vroiai sa demostrezi ca esti mai mult decat o celula si ai inceput sa respiri, si astfel ai crescut. Nici acum nu iti dai seama de ce inca te mai straduiesti sa cresti. Incepusei sa iei din caracteristicile omenesti de a te arunca in lantul vietii fara sa stii motivul. Acum simti doar pasii parfumati pe alei atunci cand iti privesti umbra batuta de lumina felinarului. Vrei sa condimentezi toata piesa cu mister si praf de melancolie fericita. Incepi sa te miri ca ti-a iesit foarte bine viata asta colorata...oare?

Fascinatie

Adun oameni...ma invalui cu privirile lor. Unele danseaza, altele te strang in tristetea lumii eroilor. Nici una nu iti vorbeste, toate ingana usor melodii, cantece de copii, serenade,sunete melancolice de acordeon. Cateodata e mai bine sa fugi deoarece te prind in valul dansului de zane si ramai fascinat toata viata de ochi.

Idei

Noapte a unei zane bune....amalgam de idei si trairi intre doi oameni necunoscuti. Povesti ce nu se termina pentru ca nu vrem sa le gasim un final fericit. Nebunia incercarii de a trece peste limitele impuse de valori. Frica de frica de a fi fricos atunci cand descoperi frumusetea sufletului.

Gust aramiu de frunze si miros de fructe cazute in coacere. Numar fiecare petala de trandafir si imi dau seama de ani, de ireversibilitatea clipei, a timpului, a materiei.

Cine sufera mai mult omul sau natura?

Boabe de mustar negru, galben, rosu, alb....intr-o farfurie cu lapte. ( Universul meu)