Biserici

Bisericile sunt construite in cercuri, ca sa nu incurci drumul in noaptea de Inviere. Te rotesti calcand greoi pe pietrele ce sustin peretii si nu iti dai seama ca te inalti alaturi de ele. Din pamanturi iese lumina sfanta, din morminte iubirea stramosilor pentru divinitate.

Imi croisem drumul catre locul in care un pescarus a batut mai tare din aripi si a cazut la sol. Ii admir puterea cu care isi urmareste spectatorii, care dupa ce il urmaresc din departare, refuza piesa.Vad ochiul mat peste care trece o furnica. In lumea ei vrea sa castige trofeul.
Il vizitez in fiecare zi ca sa mai vad cum se mai schimba piesa, daca actorii isi mai schimba replicile. Se pare ca regizorul a uitat de idealul eroului si scrie despre festinul gratios al mortii.

Turnul de fildes

Turnul singuratatii noastre ni-l fomam punand dupa fiecare experienta cate o caramida. Adunam fricile si ne zidim pana devenim fantomele lumii, ce in jocul lor distrug fiintele, doar de dragul jocului.

Apocalipsa

S-au stins lumanarile lumii.
Ingerii au aripi de ceara,
fluturii au adormit in cocon.
Vantul facerii intru haos
Ingheata sufletele din oameni
Incepe simfonia stafiilor.
Tipete de groaza se sting treptat...
Nu mai regasim lumina
Inconjurati suntem de lumanari
ce s-au topit pe corpurile noastre.
Zacem in boala uitarii si a pieririi totale...
Si rai si iad ar fi sa ardem,
sa ne topim in marele ou cosmic
pur, lipsit de energia vietii
Imagine creata in visare.
Slavi ridicate in cer zeului
Ce si-a sculptat chipul din noi.

Pasiune

Intr-o noapte m-am transformat in zeita
pentru ca ne iubeam.
Dansam in visuri pe melodii
cantate de zeii din ceruri.
Imi desfaci feshele din panza de muritoare,
ma invarti in bratele tale atat de repede
incat incep sa ma purific
in lumina interioara si focul iubirii.

1001 povesti

Stau intr-o casa pe lac,
visez la pesti aurii
cu aripi de flutur
abia iesiti din cocon.
Desenez pe pereti ferestre
1001 de povesti vad prin ele,
Printese ce picura otravi
de lacramioare pe batiste.

Cuiburi in suflet

Incepusem ziua mimand cuvinte si hasurand pe rand cate un capitol dramatic din realitatea lor.
Sperantele zburau asemeni pasarilor catre mii de orizonturi.
Nu doreau sa construiasca cuiburi pe fiecare creanga a vietii lor.
Simteam ca poate fi primavara din sfert in sfert de ora.
Auzeam aceeasi melodie a clopoteilor care adormea paznicul ratiunii. Eram liberi din nou, transformati in copii.