Aruncare

Eram in asteptare...
Prinsa de dor in peretii
de piatra alba ai castelului.
Miliarde forme antice
de flori ale marii
plangeau pescarii nenascuti.
Mie imi pleaca emotiile din porturi
in armonii de zgomot de motoare.

Sfarm pietrificarea sufletului,
Ma arunc in coaste de animal marin,
loc de negare si regasire.
Gasesc drumul in mine,
in adancurile marii,
in omenire.

Te parasesc iubite,
M-au ademenit fecioarele
cu dansul lor acvatic
Si-o roata otravitoare de plete
s-a asezat intre noi.