Memoria gustului

Ma mai uit cu coada ochiului spre trecut. O intrebare imi toaca marunt gandurile: Ce gust are memoria mea? In dictionarul amintirilor nu regasesc decat dulcele, amarul, saratul...
Iarna albastra se ascundea dupa un abur din ceaiul de scortisoara.
Vara ne transforma in zei cu coroana de alge si nisip.
Toamna ma infruptam din pielea ta de gutuie.
Primavara nu exista...perceptia e o nebuna in vant!
E...de-as avea macar anotimpurile, ano timpurile, ano amintiri, ano gusturi. Existenta in ano gust!
Ma intreb din nou: Ce gust are memoria mea?
Amintirile, gustul erau...doar o simpla combinatie de din alea...stii si tu: minunatii de iti stau pe limba si toate fara eticheta!
Un fragment dintr-o istorie a degustarilor de vinuri.