Moartea

Exista o lege in psihologia Analitica, dar mai ales in cea Transpersonala: cu cat esti intr-o legatura stransa cu propriul inconstient familial si colectiv, cu atat mai multe femomene sincronistice pot iesi la iveala.
Plec de la bunici, acum o luna si am sentimentul ciudat ca ma despart definitiv de o persoana, ca o sa moara o persoana apropiata. Imi inchipuiam ca e bunicul. Aseara la ora 5 dimineata m-a apucat brusc plansul, desi toata noaptea ma simtisem bine. Cauza acestei izbucniri a fost ascunsa sub un pretext de suprafata , dar care creaza si el suferinta. Mama mi-a dat vestea ca fratele bunicii a murit dimimeata devreme.
Mi-e greu sa suport toata piesa asta de teatru. Cu cat reusesc sa ma indepartez de valoarea artificiala a vietii, vad si stupiditatea tuturor actiunilor noastre. Poate ti se pare o idee prea uzata: Viata ca teatru; te-au plictisit multi scriitori cu tema asta, dar tu esti chiar in momentul asta o marioneta, ce sta si citeste aceste randuri, intrebandu-se daca am luat-o razna si poate incercand sa vorbesti cu mine( asta daca mai ai putine sentimente fata de un personaj din actul creat de tine atunci cand ai decis sa citesti blogul asta).