Fragmente din Iulie

As fi putut crede ca in acele momente Dumnezeu a uitat capacul de sticla peste ciorba de corpuri omenesti. Si pentru ca nu mai era nimic de gandit, timpul se cerea trait in forma perfecta...zacerea in simturi.

Imi leg parul in codite, ce devin sfori de sustinere in copacul vietii. Imi strang corpul cu mainile...Asa o sa ma gasiti daca veti taia firele croite de emotii in tot acest timp.