Memoria gustului

Ma mai uit cu coada ochiului spre trecut. O intrebare imi toaca marunt gandurile: Ce gust are memoria mea? In dictionarul amintirilor nu regasesc decat dulcele, amarul, saratul...
Iarna albastra se ascundea dupa un abur din ceaiul de scortisoara.
Vara ne transforma in zei cu coroana de alge si nisip.
Toamna ma infruptam din pielea ta de gutuie.
Primavara nu exista...perceptia e o nebuna in vant!
E...de-as avea macar anotimpurile, ano timpurile, ano amintiri, ano gusturi. Existenta in ano gust!
Ma intreb din nou: Ce gust are memoria mea?
Amintirile, gustul erau...doar o simpla combinatie de din alea...stii si tu: minunatii de iti stau pe limba si toate fara eticheta!
Un fragment dintr-o istorie a degustarilor de vinuri.

Ce suntem azi?

Azi ne propusesem sa ne impartim nebunia, sa regasim in fiecare cuvant rostit cate un simptom si sa-l lasam sa explodeze in culoarea lui. Tu ai simti in tine isteria feminina, iar eu m-as modela in viziunile grandioase.
Cu siguranta ca acest joc ne-ar prinde ca pe-un fluture intre geam si perdea, intre realitatea lor si fantezia noastra.
Iar cand se lasa seara, cu pasii strambi si fetele pictate, in ceainarie ne vom spala mintile printre borcane cu amintiri aromate.

"In aceasta noapte am mai internat doi nebuni!"