Cuiburi in suflet

Incepusem ziua mimand cuvinte si hasurand pe rand cate un capitol dramatic din realitatea lor.
Sperantele zburau asemeni pasarilor catre mii de orizonturi.
Nu doreau sa construiasca cuiburi pe fiecare creanga a vietii lor.
Simteam ca poate fi primavara din sfert in sfert de ora.
Auzeam aceeasi melodie a clopoteilor care adormea paznicul ratiunii. Eram liberi din nou, transformati in copii.