Halucinatii

Azi vreau sa imi acopar memoria cu ceara si sa pun pecete pe viata. Nu ard, nu ma transform in cenusa, nu mor, ci zac.
Ramai.....tot ce iti cere gandul. E prea tarziu....iti spune sufletul.
Ce s-o fi intamplat in noaptea aia cand existau lumini colorate la geam? Halucinatii ascutite ale simturilor.
Ma invelesc ca un fluture incercand sa imi regasesc puritatea. Mai intai cocon, apoi......nu nu vreau sa ma transform in vietate egoista in miscarile ei de rumegare a vietii!
Imi amintesc ca totul a inceput cu o lumina. Scrisesem toata noaptea pagini de istorie personala, tocind mii de cuvinte, in care nu ma regasesc. Apoi a inceput durerea separarii de mine. Alunecare lenta spre visare....